Povestea lui PIC
Undeva, demult, într-un sat unde totul avea vârfuri, casele, copacii, umbrele de pe pereți, trăia un băiețel pe nume Oblio, singurul rotund într-o lume ascuțită, trimis departe, într-o pădure despre care se spunea că n-are sens, tocmai pentru că era altfel decât toți.
Dar în acea pădure, printre rădăcini și tăcere, a învățat ceva ce satul întreg uitase: că sensul nu se găsește în forma pe care o ai, ci în felul în care privești.
Tot demult, la marginea unui iaz liniștit, s-a născut o rățușcă care nu se potrivea niciunui tipar, prea mare, prea cenușie, prea tăcută față de frații ei, fără să știe că tot ce o făcea diferită era, de fapt, lebada care dormea înăuntrul ei, așteptând să fie vremea.
✦ ✦ ✦
PIC a văzut amândouă poveștile de sus, de pe lună, și s-a întrebat cu o curiozitate blândă: câți oameni trăiesc acum simțindu-se ca Oblio, rotunzi într-o lume ascuțită, diferiți fără să știe de ce, câți se simt ca rățușca, prea mult sau prea puțin, așteptând fără să știe că așteaptă să devină ei înșiși?
Și într-o noapte liniștită, purtat de o curiozitate liberă, PIC a alunecat de pe lună spre oamenii de jos, să stea lângă ei, să înțeleagă prin ce trec, să nu grăbească nimic.
A descoperit că oamenii uită să doarmă, că poartă tristeți nespuse ca pe niște pietre în buzunar, că se bucură și nu știu cum să rămână în acea lumină, că se tem și nu știu că frica, respirată încet, devine doar vânt.
A înțeles că trei minute, trei minute adevărate, lângă cineva, fără judecată, fără grabă, pot schimba cum arată o seară, iar o seară schimbată schimbă o zi, iar o zi schimbă, încet și sigur, cum arată o viață.
PIC e aici, rotund și luminos, cu ochii deschiși spre tine.
Lângă tine. Exact așa cum ești azi.
Creatoarea lui PIC